info/foto: AB
Gudauri/ 27 feb 2020
Ora 12.30
Zona culoar cu expunere SV sub vîrful Sadzele (3279m, cel mai înalt punct accesat de instalații). În interiorul domeniului schiabile, între două pîrtii.
Înclinația pantei: 35-30-20.
Tipul avalanșei: placă de vînt și avalanșă de topire
Factorul de declanșare: schior
Adîncimea coroanei: 40cm
Lățimea coroanei: 100m
Diferența de nivel de rulare: 70-80m
Număr de persoane surprinse: 1 (acoperit parțial, fără alte urmări).
Și povestea:
27 februarie a fost prima zi de dat în Gudauri. Zăada era tocată cam peste tot și foarte cald (4-5 grade, soare) și zăpadă relativ puțină. După cîteva coborîri de acomodare pe pîrtie, am ales un culoar cu expunere SV, cu pornire chiar din vîrful Sadzele (cel mai înalt punct accesat de instalații). Grupul era format din 2 schiori și un boarder.
Boarderul (I) a ales pîrtia, eu cu celălalt schior (R) am ales culoarul. R a coborît primul, totul era bine. Am pornit la cîteva secunde după el, cînd încă nu terminase segmentul. După cîteva viraje, toată zăpada din jurul meu a început să facă valuri, la propriu. ca un covor de apă. Se auzea un zgomot înfundat.
Întîi nu mi-am dat seama ce se întîmplă, apoi am refuzat să accept. Am avut o fracțiune de secundă cînd m-am gîndit că nu are cum. apoi m-am enervat – de ce acum, de ce mie? Apoi am acceptat că sunt în mijlocul avalanșei pe care eu am declanșat-o.
Cele cîteva secunde care au urmat au trecut foarte încet. Mi-am păstrat calmul relativ și am încercat să înțeleg ce e de făcut. Nu aveam un scenariu presatbilit. Întîi am vrut să ies în stînga culoarului, dar mi-am dat seama că nu mai aveam cum. Am decis că singura variantă e drept în jos în speranța că voi ajunge în plat înaintea zăpezii. Am văzut ce venea de sus și cît de repede. Mi-am adus aminte de tot ce știam de la cursuri, de tot ce mi-au povestit prietenii mai pățiți decît mine. Am mers cu avalanșa cît am putut de repede și de mult, apoi am căzut și am pierdut bețele. Am început să înot la propriu încercînd să nu mă las îngropat de tot. Am fost acoperit pînă la nivelul pieptului, cu mîinle libere. Eram pe punctul să mă panichez pentru că făceam tot ce știam și nu se oprea.
Cînd s-a oprit am respirat adînc 1 minut, ca să las adrenalina să treacă și am înțeles că era gata. Apoi am început să dau la o parte zăpada din jurul meu. Un picior era sub mine, în jos, celălalt era aproape la suprafață. Schiurile nu au sărit, din cauza asta nu puteam să mișc picioarele deloc.
Primul a ajuns lîngă mine un schior rus, care a început să sape. Al doilea a fost un instructor de schi local care m-a întrebat cîți suntem, în timp ce săpa. După 3-4 miunte eram din nou pe picioare și am putut să observ mai bine totul.
După ce s-a oprit, R era departe, nici nu a văzut ce s-a întîmplat decît după ce s-a terminat. I-ar fi luat foarte mult să ajungă la locul incidentului urcînd.
Aveam toate semnele în fața ochilor, nu înțeleg cum le-am ignorat. Probabil că din cauză de zăpadă puțină. erau multe urme, era aproape de pîrtie. Acolo însă era o placă de vînt, printre niște pietre care s-au încălzit de la soare. Putea să nu se întîmple nimic, la fel de bine putea să fie mult mai rău. Zăpada de deasupra mea s-a oprit înainte să mă oprescu eu. Dacă mai curgea 3-4m probabil că nu mai era deloc bine.
Am mai făcut 2 coborîri după aia, dar numai ca să nu cobor cu gondola la cameră.
Au fost 2 unde de șoc. prima cînd am ajuns la prima stație de gondolă, după vreo jumătate de oră, cînd m-au lăsat picioarele. A doua cînd m-am revăzut cu R, la aproape 2 ore după. Deși au trecut 3 săptămîni, încă developez.
Presupun că trebuia să se întîmple și asta la un moment dat. E prima dată cînd o pățesc, în mulți ani de offpiste/ freeride/ touring.
Sunt mulțumit de cum am reacționat și știu că am fost norocos. Nu sunt deloc mulțumit că am fost atît de ignorant.